marți, 29 martie 2011

Omul, Pamantul, Luna


    Unul dintre evenimentele care au intervenit in evolutia Pamantului este iesirea Lunii
din fiinta Pamantului. Ceea ce azi ne lumineaza din spatiul cosmic a fost candva legat
de Pamant. Transformari profunde in intreaga evolutie umana sant legate de aceasta
despartire a Lunii de Pamant. Omul a devenit om al Pamantului prin acest eveniment
al iesirii Lunii din masa comuna. Prin aceasta are loc incorprarea regnului mineral in
Pamant, fapt prin care omul a capatat greutate terestra. Omul a devenit o personal
tate prin aceea ca fortele care trebuiau sa-i construiasca trupul s-au strans laolalta.
Si aceasta s-a facut prin iesirea lunii si incorporarea regnului mineral. Prin dobandi-
rea personalitatii omul avea acces la libertate.
    In vremurile stravechi, si inainte de desprinderea Lunii si dupa desprinderea Lunii,
omul avea posibilitatea de a obtine din fiinta sa sufletesc corporala imagini, omul vedea
lumea in imagini. Dar evolutia a continuat si omul si-a dezvoltat treptat intelectul. In ca-
drul acestui proces, imaginile vechii clarvederi s-au densificat treptat pana in secolul IV
d. Ch.. Incepand din secolul al XV -lea intelectul uman a capatat tot mai mult un carac-
ter de umbra. In ciuda faptului ca este ceva spiritual in om, acest intelect uman nu mai
are nici o fiintialitate. Cand omul gandeste prin ratiunea sa, gandurile sale nu au radaci-
ni in realitate. Miscarea gandurilor intr-o existenta de umbra se accentueaza din ce in
ce mai mult. In prezent, omului ii lipseste in intregime simtul realului. El traieste intr-un
spatiu spiritual, dar este materialist. Cu gandurile sale spirituale, care sant ganduri um-
bra, el gandeste numai existenta materiala.
    Luna se va uni din nou cu Pamantul. Asa cum iesirea Lunii a fost un eveniment deci-
siv, tot un eveniment decisiv va fi si reintrarea Lunii. Si va trebui ca ceea ce se intampla
acum, devenirea intelectului cu caracter de umbra, sa o legam de ceea ce va aparea
candva (nu foarte departe) ca eveniment decisiv in evolutia Pamantului: reintrarea cu
tumult a Lunii in materia terestra. Daca omenirea nu se va hotari sa preia in sine ceea
ce vine din lumile spirituale, se va pierde tot mai mult in culoarea de umbra a intelectu-
lui sau. Omul trebuie sa vitalizeze imaginile-umbra ale ratiunii sale.
    Vitalizarea imaginilor-umbra ale ratiunii nu este un eveniment uman, este un eveni-
ment cosmic. De la sfarsitul anilor optzeci ai secolului XIX patrund in existenta terestra
entitati supraterestre. Avem deja in existenta terestra entitati extraterestre. Prin faptul
ca entitati supraterestre aduc mesaje in existenta noastra putem avea o stiinta spiritua-
la coerenta. Printre noi se vor misca in cursul secolelor viitoare tot mai multe entitati
spirituale a caror limba ar trebui sa o cunoastem. Ele vor ca omul sa lucreze in sensul
stiintei spiritului, sa se transfere stiinta spiritului in modul de organizare sociala a exis-
tentei Pamantului. Zguduiri dupa zguduiri vor avea loc si in final existenta pamanteasca
se va transforma in haos social, daca oamenii vor manifesta opozitie fata de coborarea
lor pe Pamant. Aceste entitati nu vor decat sa fie avangarda a ceea ce se va intampla
cu existenta terestra cand Luna se va uni din nou cu Pamantul.
    Datorita faptului ca intelectul are caracter de umbra, ca prin el omul intelege doar as-
pectul mineral, daca lucrurile vor continua asa, gandurile omului vor primi realitate din-
tr-o singura lovitura cand Luna se va uni cu Pamantul. Atunci vor tasni, lastarind din
Pamant un soi infiorator de entitati cu caractere ce le plaseaza intre regnul mineral si
cel vegetal, fiinte automate dotate cu o ratiune hiperabundenta, cu o ratiune patrunza-
toare. Pamantul va fi acoperit, ca de o plasa, de un tesut din paianjeni infioratori, de
o imensa intelepciune, paianjeni care se vor intretese intre ei si care vor imita in mis-
carile exterioare tot ceea ce au gandit oamenii cu intelectul lor avand caracter de
umbra. Tot ce concep oamenii cu asemenea ganduri ,care sant ireale, devine fiintial.
    Omul care nu si-a vitalizat intelectul sau cu caracter de umbra va trebui sa traias-
ca alaturi de aceste formatiuni de paianjeni mineral-vegetale infricosatoare. Aceasta
este realitatea evolutiei omenirii Pamantului, si este perfect cunoscuta de un mare
numar de oameni, care tin in loc omenirea de la preluarea cunostintelor de stiinta a
spiritului. Caci exista si astfel de oameni care sant aliati, intru totul constienti, a-i
impaienjenirii umane terestre. Evolutia noastra ca omenire a Pamantului nu poate sa
fie acoperita de un val al tainei; oricat de mare ar fi rezistenta partii adverse, lucrurile
trebuie spuse caci, asa cum afirm mereu exista un motiv foarte serios pentru accep-
tarea sau refuzul cunostintelor de stiinta a spiritului; aici avem de a face cu ceva care
patrunde in intreaga structura a Cosmosului. Omenirea trebuie sa se hotarasca daca
vrea sa traiasca cu ceea ce spiritele bune aduc din Univers sau daca vrea sa-si caute
existenta ei cosmica viitoare in paienjenisul propriilor ganduri-umbra, in starea de a fi
intretesut.
    Noi supervizam timpul dintre desprinderea Lunii si revenirea acesteia pe Pamant.
Luna, care ne reflecta lumina Soarelui, are o legatura profunda cu existenta noastra.
Ea s-a despartit de Pamant pentru ca omul sa poata deveni liber. Dar omul nu
trebuie sa foloseasca acest timp pentru a furniza materialul de care sa se poata lega
existenta lunara, in cadrul Pamantului, cand Luna se va reintoarce prin acel nou regn.
    Gandurile intelectuale cu caracter de umbra produse de oameni, in prezent inte-
rior, vor acoperi candva Pamantul ca o panza de paianjen si ei vor fi prinsi in acest
paienjenis, daca  nu vor sa se ridice deasupra acestor ganduri-umbra. Iar calea inal-
tarii este trsata.
                                                Rudolf Steiner, Perspective ale Evolutiei Umanitatii



Niciun comentariu: