marți, 7 decembrie 2010

ADAM SI EVA

       Biblia in ansamblul ei, dar mai ales: Pentateuhul, Psalmii, Evangheliile, Epistolele Lui Pavel, Apocalipsa, este constituita din scrieri ale initiatilor, scrieri ocultate, aproape de neinteles, daca nu ai cheia descifrarii sensului lor profund.
       In incercarea de a deslusi enigma originii si evolutiei omului, atat de concis si ocultat prezentata in Biblie, recurgem la ajutorul Stiintei Spirituale, la invataturile lui Rudolf Steiner. Vom incerca sa mergem in paralel, astfel momente, evenimente, personaje sau expresii simbol, cuprinse in Geneza, le vom decodifica, interpreta folosindu-ne de invataturile Stiintei Spirituale referitoare la acestea.
       In ziua a sasea a Creatiei, Dumnezeu l-a facut pe om "dupa chipul Sau" barbat si femeie (Facerea 1,27-28). Conform Stiintei Spirituale, aceasta etapa a Creatiei este de fapt opera Elohimilor- Spiritele Formelor, in Geneza Ei fiind numiti Dumnezeu. Omul creat de Elohimi, in aceasta etapa a Creatiei, omul barbat-femeie, era o fiinta asexuata. Acest om avea in el femininul si masculinul, de fapt era un om bisexual, tinzand mai mult spre femeie, cu aspect mai feminin. Fiinta om, barbat-femeie, creata de Elohimi, este de fapt un stadiu pregatitor in formarea omului, un stadiu in care natura acestuia era mai mult eteric-spirituala.
       Abia prin actiunea Lui Iahve Elohim omul va deveni o fiinta terestra. In momentul in care Iahve Elohim, care in Biblie este numit Domnul Dumnezeu, intervine, in ziua a saptea a Creatiei, face omul o fiinta terestra, asupra caruia Domnul Dumnezeu a suflat "suflare de viata"- nesama -"atunci luand Domnul Dumnezeu tarana din Pamant, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie". Prin faptul ca- nesama- sufletul constientei a fost impregnata, sadita in om, a fost posibil ca in el sa patrunda germenul Eului. Omul devine o fiinta purtatoare de Eu, dar in acelasi timp coboara intr-un fel cu o trepta devenind o fiinta corporala. Pe deoparte omul dobandeste un corp, iar pe de alta parte o esenta interioara eterica; una se condenseaza, cealalta se subtilizeaza. Procesul diferentierii continuand, in fiinta umana, duce, treptat, la o separare a masculinului de feminin.
       Fiintele umane create in ziua a sasea, au fost "om creat dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu", ele semanau unele cu altele, pastrandu-si forma initiala de-a lungul generatiilor, astfel bunicul arata ca fiul, ca nepotul s.a.m.d. Aceste fiinte se inmulteau, propagau prin mijloace asexuale.
       Diferentierea intre oameni a inceput in timpul Lui Seth, " Iata cartea neamului lui Adam. Cand a facut Dumnezeu pe Adam, l-a facut dupa chipul Lui Dumnezeu. Barbat si femeie a facut, i-a binecuvantat si i-a pus numele: Om, in ziua in care i-a facut. Adam a trait 230 de ani si atunci i s-a nascut un fiu dupa asemanarea sa si dupa chipul sau si i-a pus numele Seth" (Facerea 5, 1-3)
       Coborand in planul fizic si dedicandu-se tot mai mult activitatilor pamantene omul va fi marcat, in sufletul sau, de amprenta propriilor activitati. Astfel treptat oamenii se vor diferentia, unul de altul, ca urmare a experientelor proprii in planul fizic. Apoi diferentierile mai sant determinate si de importanta, tot mai mare, care incepe sa fie acordata sexului. Asfel de la Adam la Seth vorbim de o perioada de tranzitie, de la omul fiinta asexuata, la omul fiinta, ce se inmulteste pe cale sexuala.
       Perioada de la Adam la Seth a fost marcata de nasterea lui Cain si Abel. Conform Stiintei Spirituale Abel ar avea acelasi inteles cu grecescul "pneuma"-spirit, care din punct de vedere sexual ar avea caracter feminin, iar Cain inseamna masculinul. Astfel principiul masculin si feminin se confrunta, prin diferentiere, in Cain si Abel la nivel spiritual. Diferentiarea accentuandu-se, treptat, se contureaza intr-un fel, doua rase. Rasa masculina, materiala, reprezentata de Cain si rasa feminina spirituala, reprezentata de Abel-Seth. In Biblie aceasta diferentiere este simbolizata prin cuvintele "Abel a fost pastor de oi, iar Cain lucrator de pamant" (Facerea 4, 2).
       Cain "lucrator de pamant" este omul care incepe sa creeze lucrurile, pune bazele cantecului la titera, al artelor (Facerea 4, 21-22). Artele si stiintele, desi se nasc din fiinta interioara a omlui pamantesc, ele nu-l conduc pe om direct catre spirit. De aceea Domnul Dumnezeu respinge ofranda lui Cain simbolizata prin "roadele pamantului" (Facerea 4, 3), produsul propriei inteligente, izvorata din propria-i libertate.
       Abel "era pastor de oi" (Facerea 4, 2), el este pazitorul a ceea ce exista pe Pamant, ce a lasat Dumnezeu, el nu atinge spiritualitatea prin efort personal de intelegere, ci o primeste ca revelatie a divinitatii pe care o pastreaza, o pazeste. De aceea Dumnezeu primeste ofranda lui Abel, pentru ca ea este ceea ce Domnul Dumnezeu Insusi a daruit Pamantului.
       In alta ordine de idei conflictul dintre Cain si Abel este si un conflict intre masculin si feminin, intre cunoasterea dobandita prin intelectul care combina si compune si cunoasterea inspirata. Treptat creierul omului a devenit pregnant masculin, iar natura lui profunda a devenit feminina. Procesul diferentierii duce intr-un final la aparitia celor doua sexe, masculin si feminin, foarte clar conturate.
       Un alt gen de separare a dus treptat la impartirea omenirii in: oamani care si-au dedicat viata activitatilor pamantesti -linia Cainiana, si oameni care si-au dedicat viata legaturilor cu Dumnezeu "preotimea", -linia Abel-Sethiana.